Pe fondul unui grad scăzut de dezvoltare, datorat în mare parte si gradului de urbanizare mai scăzut, regiunea de Nord-Est este zona care se confruntă cu un val migratoriu de proporţii, fenomen ce nu rămâne fără urme la nivelul comunităţilor respective.
În acest context, plecarea unui număr considerabil de persoane peste hotare, fie în căutarea unui loc de muncă propriu-zis, fie în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, a lăsat în urmă un număr foarte mare de copii lipsiţi de prezenţa părinţilor în procesul de creştere şi dezvoltare.
Societatea romaneasca se confrunta cu o generatie intreaga de copii cu parinti plecati in strainatate, teoretic ca sa le faca lor un viitor.
Una dintre consecinţele cu cele mai profunde implicaţii negative ale migraţiei românilor este că o mare parte a generaţiei actuale de copii din România creşte fără sprijinul de neînlocuit al părinţilor. Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor, provoacă urme adânci, de neînlocuit în evoluţia copiilor care rămân acasă. Acestea sunt asemenea unor cicatrici interioare, pe care nu le putem vedea şi prin urmare, va fi foarte greu să le vindecăm. De foarte multe ori nici nu ştim că ele sunt acolo. Aceasta este diferenţa între rănile fizice, cele vizibile dar care se şterg cu timpul, şi cele interioare, lăuntrice împotriva cărora este foarte greu de luptat.
Copiii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate au sentimentul pierderii stabilităţii familiale, trăind cu teama pierderii ataşamentului şi dragostei părinteşti. Aceştia pot nega realitaţile circumstanţiale care au determinat „abandonul” şi refuză să creadă că părintele nu mai este disponibil pentru ei. Se hrănesc cu amintirile pe care le au cu părintele sau părinţii plecaţi, se bucură să privească poze şi să citească scrisori sau e-mail-uri de la aceştia. Sunt capabili de orice compromis pentru a vorbi cu părintele, într-o manieră anume.
Situatiile in care copiii raman o perioada de timp fara prezenta unui parinte care sa ii supravegheze, protejeze si sa ii sustina mai ales la nivel afectiv in actiunile pe care ei le intreprind, pot avea asupra acestora efecte negative, atat la nivel emotional cat si la nivel comportamental.
La nivel emotional, copiii se pot simti:
– lipsiti de speranta, de certitudinea unui viitor implinit si fericit;
– fara nici un fel de sustinere si incurajare in orice activitate de participare ( includem aici si participarea la activitatile scolare);
– fara sustinere in perioadele considerate a fi decisive pentru ei ( de exemplu examenul de capacitate, bacalaureat, alegerea unei facultati, etc.);
– retrasi si cu tendinte de izolare, lipsiti de dorinta de a comunica cu ceilalti;
Dintre efectele comportamentale ale separarii indelungate a copiilor de parinti se pot mentiona:
– abandon scolar (tendinta intalnita majoritar in randul baietilor);
– participare scoalara scazuta (absenteismul este des intalnit printre minorii adolescenti ramasi singuri acasa fara o supraveghere constanta din partea unui adult);
– izolare si comunicare slaba, atat cu ceilalti copii, cat si cu invatatorii sau profesorii;
– tendinta de asociere in grupuri deviante, uneori chiar infractionale (intalnita in special in randul baietilor);
– risc de consum de droguri.
Pe langa toate aceste efecte negative, migraţia părinţilor poate conduce şi la o redefinire a relaţiilor de rudenie, în sensul în care copii, în special dacă sunt lăsaţi în grija rudelor atunci când sunt mici, ajung să nu se mai raporteze la părinţii lor biologici ca la nişte părinţi. Cei în grija cărora rămân, în cele mai multe cazuri bunicii, sunt consideraţi de către copii ca fiind părinţii lor şi li se adresează cu „mamă” şi „tată”. Plecarea părinţilor pe termen mai lung în condiţiile în care copilul este la vârste foarte fragede poate deci determina o rupere a legăturii părinte‐copil.
Efectele plecării părinţilor la muncă în străinătate asupra copiilor rămaşi acasă depind de relaţiile iniţiale dintre părinţi şi de evoluţia acestora, precum şi de contextul familiei extinse. Riscurile la care sunt expuşi direct copiii şi care determină la rândul lor alte consecinţe negative potenţiale sunt cele legate de privarea de afectivitate precum şi de lipsa de supraveghere.