Uneori copilul este nevoit pentru perioada de timp în care părinții sunt plecați să-și schimbe domiciliul (mutarea în casa unei mătuşi/unchi, altă rudă sau a unui vecin) sau a persoanei de îngrijire presupune adaptarea la un nou set de reguli „ale casei”, adaptare care poate varia de la înţelegere şi cooperare la inacceptare. De asemenea, trebuinţa de a face faţă unor alte tipuri de relaţionare: cu persoana de îngrijire, cu copiii acesteia sau relaţiei dintre persoana de îngrijire şi partenerul său poate constitui un factor de stres pentru copil.
Plecarea unuia sau a ambilor părinţi peste hotarele ţării, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, care să le ofere posibilitatea îmbunătăţirii modului de viaţă are consecinţe în mare parte negative asupra copiilor rămaşi acasă.
Totodată plecarea unuia sau a ambilor parinti este însoţită de o serie de riscuri pentru copiii, cum ar fi: riscul abandonului şcolar, incertitudinea performanţele academice ale copiilor. Pe lângă aceasta, ei riscă să devină victime ale violenţei, neglijării și exploatării. O povară pentru aceşti copii o au sarcinile casnice sporite, în special în zonele rurale, şi insuficienţa relaţiilor emoţionale. Efecte negative poate avea, de asemenea, utilizarea ineficientă a remitenţelor primite de la părinți de către copiii, în special de către adolescenți, care riscă să devină consumatori de substanţe nocive, să întreţină relaţii sexuale precoce, să fie atrași în cercuri de influență delicventă.
Pentru evitarea acestor stări negative se recomandă tutorelui, în grija caruia acestia raman următoarele:
Pentru a avea o relaţie bună cu copilul însă, este important și el „să vă aleagă”. De aceea va trebui să discutaţi împreună cu părinţii și copilul mai multe lucruri. Implicaţi copilul în aceste discuţii, în funcţie de vârsta lui. Cu cât este mai mare, cu atât este mai important să ţineţi cont de părerile lui. Plecarea peste hotare a părinţilor va fi o schimbare radicală în viaţa copilului, ca și în viaţa dvs., dacă veţi deveni tutorele lui. Atunci când omul are mai mult timp pentru a-și imagina schimbarea și când participă la organizarea ei, se acomodează mai ușor. Dumneavoastra veţi discuta multe lucruri cu părinţii lui. Și copilul are nevoie de informaţii practice despre cum va trăi mai departe: unde va locui, ce rol veţi avea dumneavoastra, cât timp veţi fi îngrijitorul lui, ce drepturi și responsabilităţi va avea el în perioada când părinţii sunt plecaţi, ce se va schimba în viaţa lui, cine îl va ajuta cu școala, cine îi va organiza petrecerea de ziua sa de naștere etc.
Chiar dacă sunteţi rude cu părinţii copilului și vă cunoașteţi bine, staţi de vorbă despre ce se așteaptă ei să faceţi pentru copilul lor și ce sunteţi gata dumneavoastra să vă asumaţi. Dacă nu vă cunoașteţi îndeaproape cu copilul, începeţi prin a vă întâlni pentru a petrece ceva timp împreună. Ar fi bine ca aceste întâlniri să aibă loc cu participarea părinţilor lui.
Discutaţi cât mai detaliat referitor la sarcinile/obligaţiile pe care se așteaptă părinţii să le îndepliniţi ca îngrijitor. În funcţie de vârsta copilului, perioada de timp cât vor lipsi părinţii, starea sănătăţii dumneavoastra, timpul pe care îl puteţi dedica și alte condiţii, rolul dumneavoastra s-ar putea referi la următoarele:
– să aveţi grijă de sănătatea și bunăstarea emoţională a copilului;
– să-i asiguraţi necesităţile de bază — hrană, adăpost, îmbrăcăminte potrivită cu vremea, protecţie faţă de orice formă de violenţă sau abuz, un mediu în care să se simtă în siguranţă;
– să vă asiguraţi că merge la grădiniţă/școală;
– să vorbiţi cu educatorii/profesorii despre ce mai face copilul;
– să-l susţineţi moral atunci când va avea dificultăţi, când se va simţi singur sau trist;
– să-l ajutaţi să-și organizeze ziua, reușind astfel să-și pregătească lecţiile, să participe la treburile din gospodărie, să comunice cu părinţii și cu prietenii, să frecventeze cercuri și să se odihnească;
– să-l încurajaţi să participe la activităţi sportive și culturale și să-și dezvolte talentele;
– să ţineţi la curent părinţii referitor la viaţa copilului: cum se simte, ce succese are, unde întâlnește greutăţi, care este relaţia lui cu dumneavoastra, cu prietenii săi și alte lucruri importante;
– să anunţaţi părinţii imediat ce apare vreo situaţie sau problemă cu care nu știţi cum să vă descurcaţi;
– în funcţie de vârsta copilului, să-i daţi bani de buzunar pentru ca să înveţe să-i cheltuie corect;
– să-l întrebaţi ce crede el atunci când luaţi decizii care îl privesc și pe el.
Întreţinerea și educaţia copilului vor necesita cheltuieli financiare. Este bine să cădeţi de acord cu părinţii asupra unei sume aproximative de bani pe care o veţi primi de la ei pentru treburile casnice și pentru îngrijirea copilului. Orientaţi-vă la o sumă realistă. Fiţi înţelegător(oare), părinţii nu pot fi siguri când se vor angaja și ce salariu vor primi peste hotare.
Insistaţi ca, înainte de a pleca peste hotare, părinţii să-i facă un control medical general copilului lor. În acest fel, părinţii vor afla dacă ar putea să se aștepte la probleme de sănătate ale copilului, iar dumneavoastra veţi ști dacă este nevoie să aveţi grijă în mod special de sănătatea lui. Încurajaţi părinţii să facă astfel de investigaţii profilactice și atunci când revin acasă în vacanţă sau ocupaţi-vă dumneavoastra de ele. Este foarte important să vă adresaţi cât mai repede medicului și să nu recurgeţi la metode „casnice” de tratament atunci când aveţi semne de boală sau copilul de care îngrijiţi se simte rău.
Spuneţi-i copilului mai multe despre dumneavoastra. Ce credeţi că trebuie să știe despre copiii dumneavoastra sau serviciul pe care îl aveţi, despre ce fel de om sunteţi — orice va face relaţia voastră cât mai caldă. Dacă aţi decis că va locui în familia dumneavoastra, povestiţi-i despre tradiţiile și regulile pe care le aveţi. Lăsaţi-l să înţeleagă că veţi fi deschis(ă) la propunerile lui, care îl vor ajuta să se simtă bine în casa dumneavoastra. Pentru copil este important să locuiască într-un mediu care îi este cunoscut și apropiat. El poate să se mute în casa dumneavoastra sau să rămână în casa părinţilor. Copilul mic trebuie să locuiască împreună cu un adult, pe când un adolescent, dacă este destul de matur și poate avea grijă de viaţa sa, ar putea sta singur, iar dumneavoastra să-l vizitaţi regulat. Chiar și așa, ţineţi minte că nu toţi adolescenţii de 16 ani știu cum să facă faţă unor situaţii dificile, cum ar fi: accidentele din gospodărie, îmbolnăvirile, presiunile din partea semenilor de a organiza în casă chefuri, maltratarea din partea altor persoane.
Copiii au nevoie de sprijin atunci când încearcă să înțeleagă de ce trebuie să plece părinții lor pentru aceasta se recomandă părinților să pregătească copiii pentru schimbarea ce urmează a interveni în viața lor, trebuie să le explice copiilor cauzele din care aceștia sunt nevoiți să plece astfel încât aceștia să nu se simtă vinovați pentru că părinții se sacrifică de dragul lor. Este indicat să fie anunțate autoritățile competente de plecarea peste hotare, de persoana care va fi responsabilă de soarta copilului atât timp cât părinții vor lipsi din țară. La fel ar trebui de stabilit împreună cu copilul cine este persoana în grija căreia va rămâne, pentru a se simți în largul său, pentru a se dezvolta și educa pe cât posibil în mod eficient.
